Microsarcinile pentru afaceri funcționează bine atunci când un volum mare de lucru poate fi împărțit în acțiuni scurte, înțelese în mod consecvent, verificabile în mod independent. În loc să pună în funcțiune un singur proiect mare, clientul definește o singură unitate de ieșire: verifică o înregistrare de produs, verifică un rând de date, testează o pagină, clasifică un articol sau colectează un set structurat de valori. Acest format facilitează distribuirea lucrărilor repetitive în paralel și controlul calității prin reguli care sunt definite înainte de începerea execuției.
Pentru a utiliza microtask-uri fără a crea o suprasarcină de coordonare, definiți mai întâi ce contează ca o finalizare, ce input primește lucrătorul și ce dovezi trebuie trimise. În Secțiunea de microsarcini DitWork, rezultatul trebuie descris atât de clar încât oameni diferiți să poată interpreta aceeași instrucțiune în același mod și să o completeze fără o clarificare constantă.
Care microsarcini pentru afaceri funcționează bine la scară
O microsarcină bună are un început și un sfârșit clar. Lucrătorul nu trebuie să inventeze o strategie sau să coordoneze mai multe etape dependente. Ei primesc un obiect definit, efectuează o acțiune limitată și returnează un rezultat care poate fi verificat independent. Cu cât sunt mai puține decizii ascunse în fiecare finalizare, cu atât devine mai ușor pentru client să compare trimiterile și să mențină un standard consistent într-un lot mare.
Exemplele potrivite includ verificarea și structurarea datelor publice, clasificarea articolelor de catalog, testarea link-urilor și formularelor, identificarea problemelor evidente ale paginilor, colectarea atributelor specificate pentru obiecte individuale, transcrierea fragmentelor scurte și alte operațiuni repetitive. Strategia de marcă, designul complex, dezvoltarea de software conectată sau munca în care fiecare pas următor depinde de cel anterior este de obicei mai bine gestionată ca un proiect standard.
| Tipul muncii | Unitate de completare | Dovada |
|---|---|---|
| Verificarea catalogului | Un singur produs | Stare, corecție și link sursă |
| Verificarea paginii | O singură adresă URL | Rezultatul testului și captură de ecran |
| Colectarea datelor | Un singur obiect | Câmpuri completate și sursă |
| Clasificare | O singură înregistrare | Categorie și scurtă explicație |
| Test de formă | Un singur scenariu | Pași, stare și problemă detectată |
Cum să împărțiți un volum mare de lucru în completări separate
Începeți cu o ieșire care poate fi acceptată independent de restul. Dacă mai multe intrări de catalog necesită verificare, o unitate poate fi o singură înregistrare de produs sau un grup de câmpuri înrudit. Dacă un site web necesită testare, o unitate poate fi o anumită pagină sau un scenariu predefinit. Evitați combinarea acțiunilor cu dificultăți semnificativ diferite în aceeași sarcină, deoarece o singură recompensă și termen limită nu vor mai reprezenta în mod clar munca.
Fiecare unitate ar trebui să folosească același set de pași necesari. De exemplu: deschideți adresa URL furnizată, comparați numele, prețul și disponibilitatea, marcați orice nepotrivire, adăugați linkul sursă și selectați o stare finală. Dacă unele obiecte necesită cercetare separată, mutați-le într-un alt tip de sarcină. Acest lucru previne amestecarea controalelor simple cu cazuri care necesită mai mult timp sau un nivel diferit de expertiză.
Semne că munca este bine împărțită
- o finalizare produce un rezultat finit și util;
- instrucțiunea poate fi exprimată ca o secvență clară de acțiuni;
- rezultatul poate fi verificat fără a cunoaște istoricul complet al proiectului;
- majoritatea completărilor au un nivel similar de dificultate;
- lucrătorul cunoaște în prealabil formatul raportului și posibilele motive de returnare;
- o eroare la o completare nu invalidează celelalte rezultate.
Ce să puneți în cerințele de instrucțiuni și dovezi
O microsarcină are nevoie de mai multe detalii decât „verificați cardul produsului” sau „colectați informații”. Specificați sursa de date, câmpurile exacte, opțiunile de răspuns permise și ce să faceți când apare o excepție. Dacă o valoare lipsește, lucrătorul ar trebui să știe dacă să o marcheze ca negăsită, să lase câmpul gol sau să verifice o a doua sursă. Aceste reguli contează și mai mult atunci când mulți oameni îndeplinesc aceeași sarcină.
Dovada ar trebui să demonstreze acțiunea necesară, mai degrabă decât să arate doar că o pagină a fost deschisă. În funcție de sarcină, acesta poate fi un raport text, un link, o captură de ecran sau un fișier. Nu solicitați dovezi suplimentare care nu ajută la acceptare. Un format de raport scurt și lipsit de ambiguitate face inconsecvențele mai ușor de identificat și reduce numărul de interpretări diferite ale aceleiași cerințe.
Șablon practic de microsarcini
- Obiect: ceea ce primește lucrătorul - o adresă URL, o înregistrare a produsului, un rând de foaie de calcul, un fișier sau un alt articol.
- Acțiuni: o scurtă secvență de pași necesari fără condiții ascunse.
- Ieșire acceptată: stări permise, format text, câmpuri obligatorii sau alt standard de răspuns.
- Dovada: ceea ce trebuie atașat - un link, o captură de ecran, un raport text sau un fișier.
- Motive de returnare: erori specifice care necesită corectarea rezultatului.
Cum să setați recompensa, volumul și lotul pilot
Recompensa pentru o finalizare ar trebui să reflecte numărul de pași, timpul de cercetare și cantitatea de dovezi necesare. Când obiectele sunt foarte consistente, o recompensă fixă este ușor de înțeles. Dacă rezultatul acceptat poate varia semnificativ în domeniul de aplicare, un interval poate fi mai clar, dar criteriile de aplicare ar trebui scrise în avans. Nu compensați o instrucțiune prea complicată făcând sarcina vagă. Mai întâi simplificați procesul.
Înainte de o lansare mare, rulați un pilot limitat și verificați dacă diferiți lucrători interpretează instrucțiunile în mod consecvent. Dacă mai multe persoane pun aceeași întrebare sau returnează rezultate în formate diferite, instrucțiunea este adesea sursa problemei. După pilot, clarificați punctele ambigue, adăugați un exemplu de raport acceptabil și abia apoi creșteți numărul de completări disponibile.
Planificați bugetul din numărul de rezultate de care aveți nevoie, mai degrabă decât dintr-un sentiment general al volumului de muncă. Definiți mai întâi numărul de unități, apoi recompensa pentru o finalizare acceptată și o indemnizație rezonabilă pentru cazurile disputate care necesită o altă verificare. Pentru munca care este mai aproape de dezvoltarea sau designul standard, revizuiți proiecte publicate și comparați ce format de activitate se potrivește mai bine cu rezultatul așteptat.
Cum să controlezi calitatea rezultatelor la scară
Controlul calității ar trebui să analizeze modelele de erori recurente, precum și rapoartele individuale. Dacă lucrătorii selectează categorii diferite pentru obiecte similare, regulile de clasificare pot fi prea vagi. Dacă capturile de ecran necesare lipsesc frecvent, această cerință poate fi îngropată în instrucțiuni. Îmbunătățiți regula la nivel de sarcină în loc să returnați doar trimiteri individuale pentru corectare.
Pentru verificări ale probelor, definiți în prealabil câmpurile critice și semnalele de eroare. Într-o activitate de date, acestea pot include o sursă nepotrivită, o valoare necesară lipsă sau un format nevalid. În testarea paginii, acestea pot include o adresă URL greșită, o descriere a pasului lipsă sau o captură de ecran incompletă. Evitați adăugarea de noi criterii de acceptare după ce au fost trimise rezultatele dacă acele reguli nu făceau parte din instrucțiunea inițială.
Dacă munca necesită abilități diferite, separați-o în mai multe tipuri de microsarcini. Un lucrător poate colecta valori, altul poate verifica integralitatea, în timp ce excepțiile dificile merg la un specialist. Acest flux de lucru este mai ușor de controlat decât o sarcină lungă care combină cercetarea, analiza, editarea și verificarea tehnică. Când o mare parte a lucrării are nevoie de un specialist dedicat, puteți naviga categorii de specialitate.
Greșelile care fac microsarcinile dificil de gestionat
Prima greșeală este forțarea muncii într-un format de microsarcini atunci când rezultatul nu poate fi evaluat independent. Al doilea este combinarea prea multor pași până când fiecare finalizare devine un proiect mic. A treia cere o dovadă care nu corespunde criteriului de acceptare. Problemele apar și atunci când excepțiile nu sunt descrise și lucrătorii trebuie să decidă singuri cum să manipuleze obiectele neobișnuite.
O altă greșeală comună este schimbarea regulilor după ce a început un lot mare. Dacă apare o nouă condiție obligatorie, opriți colectarea de rezultate suplimentare, actualizați instrucțiunea și separați partea deja finalizată. Acest lucru păstrează un standard pentru fiecare lot. Dacă noua cerință modifică livrabilul în sine, creați o sarcină separată, în loc să aplicați regula retroactiv.
Odată ce unitatea de ieșire, instrucțiunea, dovada și criteriile de acceptare sunt gata, postați sarcina și începeți cu un volum limitat. Examinați primele rezultate acceptate pentru consecvență înainte de a extinde. Această secvență transformă o sarcină mare de muncă repetitivă într-un flux controlat de sarcini mici, fără coordonare inutilă.
